Marți, 16 aprilie, am fost împreună cu soțul la medicul oncolog, doamna doctor Pruteanu de la IRO, o doamnă doctor excepțională. Ne-am așteptat rândul și am intrat după vreo oră, două. Ne-am prezentat, a fost plăcut surprinsă de faptul că eram cu zâmbetul pe buze. Ne-a explicat în mare care sunt pașii ce trebuie să îi facem de acum încolo: așteptăm rezultatul anatomopatologic de la Neurochirurgie, vom face și noi teste genetice pe lamele să vedem ce mutație genetică este responsabilă de cancerul meu, și, în funcție de asta, vedem ce variante sunt pentru tratament. Am plecat de la IRO un pic supărați, că trebuie să așteptăm de acum și că nu putem face nimic să grăbim procesul.
În săptămâna aia ne-am gândit și la varianta tratamentului în străinătate, nu din cauză că medicii de aici nu ar fi competenți ci din prisma faptului că anumite tratamente ajung cu întârziere la noi. M-am gândit la Vlad Voiculescu (a creat Rețeaua Citostaticelor prin care aducea medicamente din străinătate care lipseau din țara noastră dragă, a inițiat proiectul Magic Home – o căsuță pentru părinții copiilor bolnavi de cancer internați în spital) și am hotărât să-i scriu povestea mea. Știam că este foarte ocupat și sunt mici șansele să vadă mesajul meu într-un timp scurt. Mi-am adus aminte că el se ocupă și de MagiCamp – o tabără de vară pentru copiii bolnavi de cancer. Am trimis mesajul și celor de la MagiCamp, cu rugămintea că aș dori ca mesajul meu să ajungă la Vlad. În vreo oră am primit răspuns de la ei, că persoana care mă poate ajuta cel mai rapid este Silvia Coman.
Mi-au lăsat numărul de telefon al dumneaei, cu mențiunea că deja a citit mesajul meu și așteaptă să o sun. Am sunat-o și am început să-i povestesc peripețiile mele. M-a întrebat de la început dacă sunt fumătoare, i-am răspuns că nu și mi-a zis: ‘Eram sigură’. Apoi mi-a explicat că ea este navigator pacienți în cadrul MagiCamp, iar în ultima vreme a avut (ne)șansa să cunoască destul de mulți tineri în aceeași situație ca a mea: în jurul vârstei de 30 ani, nefumători, fără contact cu mediu toxic, diagnosticați cu neoplasm bronho-pulmonar. Cel mai probabil am și eu aceeași genă – ALK – pentru care există tratament pe bază de pastile, aici, în România. Am mai discutat și despre care sunt următorii pași, ce investigații trebuie să mai fac. Este foarte important pentru un om proaspăt diagnosticat cu orice fel de boală, nu doar cancer, să aibe pe cineva alături care să îi explice ce urmează în continuare.
Despre Silvia, cei de la Life au scris un articol foarte fain: https://life.ro/a-invins-cancerul-si-a-devenit-avocatul-copiiilor-din-magicamp-iata-povestea-doctoritei-silvia-coman-navigator-pentru-pacientii-cu-cancer/
Pe scurt, și ea fusese diagnosticată cu cancer de tip melanom, o formă de cancer de piele. După 3 ani de la diagnosticare, a intrat în MagiCamp ca navigator pacienți, un fel de avocat al lor. Din păcate, cancerul Silviei a revenit de puțin timp și nu se mai poate ocupa așa cum și-ar dori ea de pacienți, pentru asta delegând pe Monica Althamer și colegele ei din NaviMED să se ocupe de pacienții care au nevoie și Asociația Melanom România pentru problemele legate de melanom .
Întrucât tratamentul Silviei nu se face în România (cel puțin cel anterior a fost nevoită să-l facă în Israel) , iar costurile se vor ridica destul de mult, cine dorește să doneze pot trimite deocamdată donații în contul Asociației Teosofia, o asociație creată inițial pentru ajutorarea pacienților cu melanom și alte forme de cancer și a copiilor cu autism.
Asociația TEOSOFIA
Ron: RO03BRDE441SV84881374410
Euro: RO19BRDE441SV85027524410
