După cum vă ziceam în posturile trecute, la RMN-ul cerebral mi-au ieșit vreo 6 leziuni (metastaze); două dintre ele au fost îndepărtate chirurgical, dar au mai rămas patru care erau fie prea mici, fie în zone greu accesibile. Pentru aceste leziuni este recomandată radioterapia (metodă terapeutică care folosește radiații ionizante pentru distrugerea celulelor canceroase). Administrarea dozei de radiații se face în mai multe zile consecutive (de obicei 5 zile/săptămână plus două zile pauză pentru ca țesuturile sănătoase să se poată reface), folosind zilnic cantități mici de radiații.
În ceea ce privește creierul, sunt două metode de radioterapie:
- Radioterapia cerebrală totală (whole brain radiotherapy)
- Radiochirurgia stereotactică (țintită)
De preferat ar fi ca radioterapia să fie una țintită, să vizeze doar zona tumorală și nu și partea sănătoasă. Cu informații în acest sens m-a ajutat foarte mult Silvia Coman , în sensul că mi-a explicat, pe înțelesul meu, ce presupune fiecare tip de radioterapie. Silvia a militat pentru radioterapia țintită și m-a pregătit pentru întâlnirea cu medicul radioterapeut: ce întrebări să pun, să menționez că aș dori să urmez radioterapia stereotactică, iar în cazul refuzului acestui tip de radioterapie, să-mi exprim dorința de a cere o a doua opinie de la medicii din București.
În ziua întâlnirii cu medicul radioterapeut, aveam emoții foarte mari. Noroc că iubitul meu soț era alături de mine (ca de fiecare dată 🙂 ) să mă mai liniștească. În timpul discuției noastre, menționând faptul că dorim sa mergem pe terapia țintită, doamna doctor a luat o pauză pentru a se consulta și cu ceilalți colegi ai domniei sale. După vreo 10-15 minute, s-a întors în cabinet și ne-a spus, cu părere de rău, ca atât dumneai cât și restul colegilor recomandă whole brain radiotherapy. Din priviri m-am înțeles cu soțul și i-am răspuns că vom mai cere o părere medicilor de la București. Domnia sa totuși m-a programat la simulare, după vreo câteva zile (urma să anulez în cazul în care mergeam pe terapie țintită). Am plecat un pic dezumflați de la medic, dar cu speranța că la București va fi mai bine. Silvia m-a îndrumat către doi medici din capitală, domnul doctor Savu Mircea de la Neolife, și domnul Fery Stoica de la Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni.
Pe 2 mai (aniversarea celor 4 ani de căsătorie hihi) am făcut un city break la capitală să ne întâlnim cu cei doi medici. Din păcate (sau din fericire, cine știe? :))) ambii doctori au spus că decizia medicilor de la Iași este una foarte bună și cea mai recomandată, în cazul meu. Explicația a fost că eu, având metastaze multiple la creier (doar 6 s-au putut vedea la RMNul cerebral) cel mai probabil, am și altele mult mai mici care nu se pot vedea. Urmând whole brain therapy, tratamentul va atinge toate metastazele, de la cele mai mici până la cele mari.
Pe 3 mai a avut loc simularea la IRO Iași, secția de radioterapie. Ce presupune această simulare, poate vă întrebați? În primul rând, se fac analizele de creatinină și uree întrucât trebuie administrată o substanță de contrast iar rinichii trebuie să fie la capacitate maximă pentru a elimina ulterior substanța. Substanța de contrast este folosită pentru a scoate în evidență metastazele/ tumorile ce se doresc a fi tratate prin radioterapie. Zona afectată este imobilizată și scanată cu ajutorul unui aparat de CT sau RMN. În cazul meu, deoarece urma să primesc radiații în zona capului, mi s-a făcut o mască specială termoplastică, fix după forma capului, pentru a mă ajuta în sesiunile următoare să țin capul într-o poziție fixă pentru ca fasciculele de radiații să ajungă exact acolo unde este nevoie.
Am început radioterapia pe 13 mai, pentru o durata de 10 zile, cu 2 zile pauză în weekend, finalizându-o pe 24 mai. Cum decurgea o ședință, poate sunteți curioși: ajungeam la ora prestabilită, cu cardul de sănătate, și așteptam în sală împreună cu alți pacienți. Într-un difuzor se auzea numele celui ce urmează, intram în sală, mă așezam pe masă în sala specială, se punea masca pe fața mea pentru a nu mă mișca și ușa se închidea. Îmi era greu să văd ceva din cauza măștii, dar puteam auzi cele câteva zgomote făcute de aparatul de radioterapie. Nu doare absolut deloc. Întreaga procedură durează aproximativ 15 minute. Întrucât după prima sesiune de radioterapie m-am simțit un pic rău, cu migrene insuportabile, doamna doctor radioterapeut a decis ca după fiecare ședință să fac și o perfuzie cu niște substanțe care mi-au luat durerea instant.
Pe 26 mai mi-am pierdut părul drag, pentru a doua oară într-o lună și jumătate. A fost destul de dureros. Din fericire, Gia m-a ajutat să îmi mai revin un pic.
Am făcut un RMN la o lună de la finalizarea radioterapiei pentru a vedea cum au decurs lucrurile, rezultatul fiind unul îmbucurător: leziunile mari începuse să dea înapoi, iar unele din cele mici-mici chiar dispăruse. Mai urmează un RMN în ianuarie-februarie, la jumătate de an după radioterapie și 9 luni de la operație (sunt convinsă că va fi foarte bine).
